ÐÓÁÐÈÊÈ

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

 ÐÅÊÎÌÅÍÄÓÅÌ

Ãëàâíàÿ

Èñòîðè÷åñêàÿ ëè÷íîñòü

Èñòîðèÿ

Èñêóññòâî

Ëèòåðàòóðà

Ìîñêâîâåäåíèå êðàåâåäåíèå

Àâèàöèÿ è êîñìîíàâòèêà

Àäìèíèñòðàòèâíîå ïðàâî

Àðáèòðàæíûé ïðîöåññ

Àðõèòåêòóðà

Ýðãîíîìèêà

Ýòèêà

ßçûêîâåäåíèå

Èíâåñòèöèè

Èíîñòðàííûå ÿçûêè

Èíôîðìàòèêà

Èñòîðèÿ

Êèáåðíåòèêà

Êîììóíèêàöèè è ñâÿçü

Êîñìåòîëîãèÿ

ÏÎÄÏÈÑÀÒÜÑß

Ðàññûëêà ðåôåðàòîâ

ÏÎÈÑÊ

Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

primul rând eroarea provocat? de dol s? fie determinant?, hot?râtoare

pentru încheierea actului juridic sau, a?a cum se exprim? un autor

“ma?ina?ia dolosiv? trebuie s?-?i produc? efectele în a?a fel încât f?r?

existen?a ei actul nu s-ar fi încheiat”[11] ?i în al doilea rând dolul s?

emane de la cel?lalt cocontractant.

Caracterul determinant, hot?râtor al dolului se apreciaz? ca ?i la

eroare, dup? criterii subiective de la caz la caz, în func?ie de experien?a

de via??, preg?tirea ?i alte împrejur?ri care îl privesc pe cel ce se

pretinde victima dolului.

În ceea ce prive?te cea de a doua condi?ie, care se refer? la mijloacele

viclene întrebuin?ate de una din p?r?i, în literatura de specialitate s-a

admis c? aceast? condi?ie este îndeplinit? ?i atunci când provine de la un

ter?, dac? cealalt? parte are cuno?tin?? de aceast? împrejurare, precum ?i

atunci când mijloacele viclene provin de la reprezentantul celeilalte

p?r?i.

Când eroarea provocat? de dol a fost elementul hot?râtor care a

determinat consim??mântul, dolul se nume?te principal ?i conduce la

nulitatea relativ? a actului.

Când, dimpotriv?, eroarea provocat? de dol nu a fost elementul hot?râtor

al consim??mântului, dolul se nume?te incidental ?i poate conduce numai la

ob?inerea de desp?gubiri (de exemplu se poate cere o reducere de pre?, dac?

s-a cump?rat prea scump din cauza dolului).

Pentru a putea conduce la nulitatea actului, dolul trebuie dovedit, c?ci

dolul nu se presupune. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi dovedit prin

orice mijloace de prob?.

De?i dolul nu este decât o eroare provocat?, el prezint? totu?i o

utilitate proprie, c?ci – spre deosebire de eroare propriu-zis? – dolul

viciaz? consim??mântul ?i atunci când poart? asupra altor elemente decât

calit??ile substan?iale ale obiectului sau identitatea ori însu?irile

speciale ale persoanei cocontractantului, în acele contracte în care

considera?ia persoanei este determinant?. Apoi, dolul este mult mai u?or de

dovedit decât eroarea, c?ci pe când la dol obiectul probei îl constituie

elementele de fapt (mijloacele viclene exteriorizate) u?or de dovedit,

dimpotriv?, la eroare obiectul probei este un element psihologic (falsa

reprezentare a realit??ii) mai greu de dovedit.

Violen?a. Violen?a este amenin?area unei persoane cu un r?u, în a?a fel

încât îi insufl? acesteia o temere care o determin? s? încheie un act

juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

Violen?a sau constrângerea poate fi de dou? feluri: fizic? ?i psihic?

(moral?). Violen?a fizic? exist? atunci când amenin?area cu un r?u prive?te

integritatea fizic? a persoanei ori a bunurilor sale. Violen?a psihic?

(moral?) se refer? ?a amenin?area cu un r?u a cinstei, a onoarei, a

reputa?iei persoanei etc.

Sub aspectul structurii sale, violen?a presupune dou? elemente, ?i anume:

a) Amenin?area cu un r?u (element obiectiv) care poate fi de natur? fizic?

(omor, lovituri) de natur? patrimonial? (distrugerea unor bunuri, sistarea

unor pl??i etc.) sau de natur? moral? (amenin?area de atingere a onoarei,

amenin?area de p?r?sire etc.)

b) Insuflarea unei astfel de temeri (element subiectiv) care s? constrâng?

victima violen?ei s? încheie actul juridic pe care altfel nu l-ar fi

încheiat. Temerea provocat? de amenin?are se va aprecia în func?ie de

criteriile subiective, vârst?, sex, vigoare, experien?a vie?ii etc.

Ceea ce viciaz? consim??mântul este mai degrab?, teama insuflat? de

violen??, decât îns??i violen?a, care r?mâne faptul exterior ce provoac?

temerea. Starea psihologic? de team? în care o persoan? se transpune sub

influen?a violen?ei d? na?tere motivului (evitarea r?ului) care o determin?

s? încheie actul, motiv determinant care n-ar fi existat dac? voin?a sa ar

fi fost liber?.

Pentru ca violen?a s? vicieze consim??mântul ?i s? poat? conduce la

anularea actului se cere ca amenin?area s? fie injust? (nelegitim?). Dac?

amenin?area se refer? la un r?u în a c?rui producere nu se vede nimic

ilicit sau la o fapt? pe care cel care amenin?a era îndrept??it s? o

s?vâr?easc?, o asemenea amenin?are nu poate justifica atacarea actului

s?vâr?it sub imperiul amenin??rii cu nulitatea.

De asemenea, pentru a vicia consim??mântul, violen?a nu trebuie s? fie

numai injust? ci, trebuie s? fie determinant?, hot?râtoare pentru victima

violen?ei de a încheia actul juridic. Aprecierea caracterului determinant

al temerii produse de violen??, se face dup? criterii subiective privind

victima violen?ei cum ar fi, vârsta, gradul de cultur? la acesteia, locul

unde s-a exercitat violen?a.

Spre deosebire de dol, nu se cere ca violen?a s? provin? de la cel?lalt

cocontractant.

În literatura de specialitate se apreciaz? c? violen?a viciaz?

consim??mântul nu numai când, violen?a provine de la persoane, ci ?i atunci

când temerea este insuflat? de împrejur?rile exterioare, obiective ce

constituie starea de necesitate.[12]

Actele juridice încheiate sub imperiul violen?ei vor fi sanc?ionate cu

nulitatea relativ?.

Leziunea. Prin leziune se în?elege paguba material? pe care o sufer? una

din p?r?ile contractante din cauza dispropor?iei de valoare dintre cele

dou? presta?ii, existente, în chiar momentul încheierii contractului.

Elementele leziunii difer? în func?ie de concep?ia ce a stat la baza

reglement?rii ei. Astfel, potrivit concep?iei subiective, leziunea implic?

structural dou? elemente ?i anume dispropor?ia de valoare între

contrapresta?ii ?i existen?a unei st?ri de nevoie în care se afl? una din

p?r?ile contractante de care profit? cealalt? parte.

În concep?ia obiectiv? leziunea se rezum? la un singur element ?i anume

la paguba ce rezult? din dispropor?ia de valoare dintre cele dou?

presta?ii.

Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune se cer întrunite,

cumulativ, urm?toarele condi?ii: leziunea s? fie consecin?? direct? ?i

nemijlocit? a încheierii actului juridic respectiv; leziunea s? existe în

raport cu momentul încheierii actului ?i dispropor?ia de valoare între

presta?ii s? fie v?dit?.

Pot fi anulate pentru leziune numai actele juridice civile ce

îndeplinesc, cumulativ, urm?toarele condi?ii: sunt acte juridice civile de

administrare, cu titlu oneros; sunt acte juridice comutative ?i sunt

încheiate de minorii cu capacitate de exerci?iu restrâns? f?r?

încuviin?area p?rin?ilor sau tutorelui, acte p?gubitoare pentru minor.

Cauza actului juridic civil

No?iunea cauzei actului juridic civil

Cauza este o condi?ie esen?ial? de validitate a actelor juridice civile.

Cauza constituie al?turi de consim??mânt cel de al doilea element al

voin?ei juridice.

Prin cauz? se în?elege scopul concret în vederea c?ruia se încheie un act

juridic. Privit din punct de vedere juridic, cauza precede efectele actului

juridic civil, ea fiind prefigurarea mental? a scopului urm?rit ce se

realizeaz? înainte ?i în vederea încheierii actului juridic civil. Tocmai

în vederea realiz?rii acestui scop p?r?ile încheie actul juridic.

Cauza este un element specific fiec?rei manifest?ri de voin?? în parte.

Aceasta înseamn? c? la contracte care sunt rezultatul manifest?rii de

voin?? a dou? sau mai multe p?r?i, obliga?ia fiec?rei p?r?i are o cauz?

proprie, f?r? a exista o cauz? comun? a contractului. Ea exist? nu numai la

contracte, dar ?i la actele de voin?? unilateral?.

Elementele cauzei

Cauza cuprinde dou? elemente ?i anume: scopul imediat al consim??mântului

care const? în reprezentarea sau considerarea, în contractul bilaterale

oneroase a contrapresta?iei celeilalte p?r?i, în contractele reale,

remiterea bunului, iar în actele juridice gratuite, inten?ia de

liberalitate. Acest prim element al cauzei este abstract, obiectiv ?i

invariabil acela?i, în aceea?i categorie de acte juridice. Scopul imediat

al consim??mântului constituie cel de al doilea element al cauzei, el

reprezentând mobilul principal ce a determinat încheierea actului juridic.

Scopul imediat este elementul concret, subiectiv ?i variabil de la un act

juridic la altul. A?a, spre exemplu, în contractele de vânzare-cump?rare

scopul imediat este, pentru to?i cump?r?torii dobândirea dreptului de

proprietate asupra bunului cump?rat, f?r? nici o deosebire de la un

contract la altul, iar scopul imediat difer? de la contract la contract, în

func?ie de destina?ia concret? în vederea c?reia, lucrul a fost cump?rat.

Aceast? concep?ie care include printre elemente cauza ?i scopul imediat,

elementul concret, subiectiv ?i variabil.

Condi?iile de validitate ale cauzei

Pentru a fi valabil? cauza trebuie s? îndeplineasc?, cumulativ

urm?toarele condi?ii: s? existe, s? fie real? ?i s? fie licit?.

În actele juridice civile cauza lipse?te atunci când una din p?r?i nu are

discern?mânt fiindc? formarea voin?ei juridice cu cele dou? elemente ale

sale – consim??mântul ?i cauza – presupune existen?a discern?mântului. În

acest caz lipsa cauzei va atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului

juridic, deoarece aceasta este sanc?iunea lipsei consim??mântului.

Cauza este inexistent? ?i atunci când lipse?te scopul imediat al actului

juridic respectiv, considera?ia contrapresta?iei celeilalte p?r?i la

contractele cu titlu oneros, lipsa pred?rii bunului în actele juridice

reale ?i lipsa inten?iei de liberalitate în actele juridice cu titlu

gratuit. În astfel de situa?ii actul juridic va fi sanc?ionat cu nulitate

absolut?.

Cauza nu este real? atunci când exist? eroarea asupra motivului

determinant, adic? asupra scopului imediat al cauzei. Falsitatea cauzei

atrage dup? sine nulitatea relativ? a actului juridic.

Sanc?iunea actului juridic civil în care cauza are caracter ilicit este

nulitatea absolut?.

Obiectul actului juridic civil

No?iune

În literatura de specialitate, problema no?iunii obiectului actului

juridic civil este controversat?. În leg?tur? cu aceasta în principal, au

fost formulate trei opinii. Astfel într-o prim? opinie se consider? c?

obiectul actului juridic const? în crearea, modificarea, transmiterea ori

stingerea unui raport juridic. Acestei opinii i se repro?eaz? c? face

confuzie între obiectul ?i efectele generale ale actului juridic.

Într-o alt? opinie se consider? c? obiectul actului juridic civil const?

în interesele reglementate de p?r?i prin mijlocirea actului juridic în

temeiul ?i în limita legii.[13] ?i acestei opinii i s-a repro?at c? leag?

în mod artificial obiectul actului juridic de no?iunea de interese, no?iune

care are valen?e apropiate mai degrab? cauzei decât obiectului actului

juridic civil.[14]

În sfâr?it o a treia opinie consider? c? obiectul actului juridic civil

este însu?i obiectul raportului juridic civil n?scut din acel act

juridic.[15] Cu alte cuvinte, obiectul actului juridic îl constituie

conduita p?r?ilor, adic? ac?iunile sau inac?iunile la care sunt

îndrept??ite sau de care sunt ?inute p?r?ile actului juridic. Aceast?

opinie este sus?inut? de mare majoritate a autorilor care s-au referit la

obiectul actului juridic.

Fa?? de cele ar?tate consider?m c? prin obiect al actului juridic se

în?elege conduita p?r?ilor stabilit? prin actul juridic, adic? ac?iunile

sau inac?iunile de care sunt ?inute p?r?ile sau de la care trebuie s? se

ab?in?.

Condi?iile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil.

Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic civil trebuie s?

îndeplineasc? urm?toarele condi?ii:

a) obiectul actului juridic civil trebuie s? existe. Aceast? prim?

condi?ie, este ?i cea mai important?, deoarece dac? obiectul nu exist? nu

se mai pune problema observ?rii celorlalte condi?ii ale sale.

Necesitatea existen?ei obiectului se apreciaz? în momentul încheierii

actului juridic.

Pot alc?tui obiect al actului juridic civil ?i bunurile viitoare, cu

excep?ia succesiunilor nedeschise înc?.

b) obiectul actului juridic civil trebuie s? se afle în circuitul civil;

c) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie determinat sau

determinabil;

obiectul este determinat când se precizeaz? elementele care îl

individualizeaz? ?i este determinabil când se prev?d în actul juridic

suficiente elemente cu ajutorul c?rora el va putea fi determinat în viitor.

Ra?iunea acestei condi?ii este impus? de nevoia asigur?rii execut?rii

exacte a presta?iei la care s-au angajat p?r?ile actului juridic, potrivit

cu voin?a lor. Dac? obiectul actului juridic se refer? la bunuri certe,

condi?ia este îndeplinit? prin indicarea caracterelor lui particulare. Dac?

îns? este vorba de bunuri generice , determinarea lor se face prin

indicarea precis? a cantit??ii, a calit??ii, valorii sau prin stabilirea

unor criterii de determinare viitoare a acestora.

d) obiectul actului juridic civil trebuie s? fie posibil. Aceast? condi?ie

este determinat? de regula de drept potrivit c?reia nimeni nu se poate

obliga la imposibil. Este vorba aici numai de imposibilitatea absolut? ?i

de neînvins ?i nu de imposibilitatea rezultând din nepriceperea debitorului

sau din cauze relative (subiective). În cazul obliga?iilor de a da un bun

cert, imposibilitatea nu poate proveni decât din cauza pieririi bunului

respectiv, intervenit? anterior, încheierii actului, iar în cazul

obliga?iei de a da bunuri de gen, obiectul este imposibil numai în ipoteza

când nu mai este cu putin?? s? se produc? bunurile respective, inexisten?a

lor momentan neconstituind propriu-zis o imposibilitate absolut? de

executat. Obliga?ia de a da se poate referi ?i la bunuri viitoare cu

condi?ia c? ele s? fie posibile ?i determinate sau determinabile.

e) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fiei licit ?i corespunz?tor

regulilor de moral?. Pe cale de consecin??, conduita p?r?ilor actului

juridic civil trebuie s? fie conform atât cu legea, cât ?i cu regulile de

moral?. Actele juridice încheiate cu nesocotirea acestei condi?ii sunt

sanc?ionate cu nulitate absolut?;

f) Obiectul actului juridic civil trebuie s? fie un fapt personal al celui

ce se oblig?. Nimeni nu poate fi obligat prin voin?a altuia. Nu se poate

deci promite într-un act juridic faptul altuia, ci numai faptul s?u

personal, afar? de cazul când aceast? promisiune se face în calitate de

mandatar. Conven?ia prin care o parte se oblig? s? determine pe in ter? s?

consimt? la încheierea unui act juridic este valabil?, deoarece nu se

promite faptul ter?ului, ci faptul propriu de a depune toate diligen?ele

pentru a convinge pe ter? s? încheie actul juridic;

g) Cel ce se oblig? trebuie s? fie titularul dreptului. În actele juridice

constitutive sau translative de drepturi este necesar ca cel ce se oblig?

s? fie titular dreptului pentru care s-a obligat. Aceast? condi?ie este

consecin?a principiului de drept potrivit c?ruia nimeni nu se poate obliga

în mod valabil la ceva ce nu are sau s? transmit? altuia mai multe drepturi

decât are el însu?i.

Forma actului juridic civil

Principiul consensualismului actelor juridice civile

În principiu, actele juridice civile nu reclam? necesitatea observ?rii

vreunor forme pentru validitatea lor. Voin?a juridic? manifestat?, oricum,

prin vorbe, prin înscrisuri, prin semne, etc., este suficient? pentru

încheierea unui act juridic, iar contractul se formeaz? prin simplul acord

de voin?? al p?r?ilor. Voin?a juridic? este deci independent? de forma pe

care o îmbrac? pentru a se exterioriza. Ea produce efecte juridice, f?r? a

fi nevoie pentru aceasta de a se manifesta în anumite forme.

Prin urmare, în principiu, actele juridice sunt consensuale în în?elesul

c? ele se încheie valabil prin simpla manifestare de voin?? a celor de la

care eman?.

No?iunea ?i clasificarea condi?iilor de form? ale actelor juridice

civile.

Prin form? a actului juridic civil se în?elege modalitatea de

exteriorizare a manifest?rii de voin?? f?cut cu inten?ia de a crea,

modifica sau a stinge un raport juridic concret.[16] Cu alte cuvinte ?i

într-o formulare mai sintetic?, forma actului juridic civil reprezint?

modul de exteriorizare a manifest?rii de voin??.

Ca o derogare de la principiul consensualismului actelor juridice civile,

în func?ie de consecin?ele juridice ale nerespect?rii formei se disting

trei condi?ii de form? ?i anume:

a) forma cerut? ad validatem, adic? pentru îns??i validitatea actului

juridic civil;

b) forma cerut? ad probationem, adic? pentru a se face dovada actului

juridic civil;

c) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic

civil.

Forma cerut? de validitate a actului juridic civil. Actele juridice

pentru validitatea c?rora se cer îndeplinirea sub sanc?iunea nulit??ii

absolute, anumite condi?ii de form? se numesc acte formale sau solemne. La

actele formale sau solemne, forma constituie o condi?ie de validitate.

Forma ca o condi?ie de validitate a actului juridic civil const? în

necesitatea îndeplinirii formalit??ii prestabilite de lege ori de p?r?i

privind exteriorizarea voin?ei cu ocazia încheierii actului juridic.

Ra?iunea formei ca o condi?ie esen?ial? de validitate a actului juridic

civil este determinat?, în primul rând, de nevoia asigur?rii deplinei

libert??i ?i certitudini manifest?rii consim??mântului în al doilea rând,

de a aten?iona p?r?ile cu privire la importan?a deosebit? pe care o au

actele ce necesit? încheierea lor într-o anumit? form? ?i, în al treilea

rând, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea

condi?iilor de validitate a unor acte juridice civile care dep??esc prin

con?inutul lor interesele strict personale ale p?r?ilor.

Forma cerut? pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaz?

printr-o serie de tr?s?turi specifice ce ?in de esen?a formei ?i anume:

este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind

sanc?ionat? cu nulitate absolut? a actului; presupune manifestarea expres?

de voin??, ceea ce exclude manifestarea tacit? a voin?ei p?r?ilor ?i este ,

în principiu, exclusiv?, în sensul c?, de regul?, actul se încheie în form?

autentic?, ?i nu permite p?r?ilor posibilitatea unei op?iuni, cu excep?ia

testamentului.[17]

Forma ad validatem trebuie s? cuprind? întregul con?inut al actului

juridic, nefiind admis? trimiterea la o surs? exterioar? prin care s? se

determine con?inutul actului juridic civil. De asemenea, actele juridice

aflate în raport de interdependen?? cu actele formale sau solemne, chiar

dac? ele privite separat nu trebuie s? îndeplineasc? aceast? condi?ie,

trebuie totu?i s? fie acte formale sau solemne cum ar fi, spre exemplu,

mandatul pentru încheierea unui act formal trebuie s? îmbrace forma

autentic?. Tot astfel, actul juridic care determin? ineficacitatea unui act

formal sau solemn trebuie s? fie ?i el formal sau solemn.

Sunt acte formale: dona?ia, acceptarea succesiunii sub beneficiu de

inventar, ipoteca, contractul de societate comercial?.

c) forma-condi?ie de proba?iune a actului juridic civil. Forma cerut?

actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de prob? const? în cerin?a

întocmirii în scris a actului juridic civil, f?r? ca lipsa acestei forme

s? afecteze validitatea actului juridic. Forma cerut? ca o condi?ie de

proba?iune a actului juridic, de?i nu are nici o influen?? asupra

validit??ii acestuia, totu?i ea are un caracter obligatoriu, deoarece, în

principiu, este inadmisibil dovedirea actului juridic civil cu un alt

mijloc de prob?.

Forma ad probationem a fost considerat? în literatura de specialitate ca

reprezentând, fie o excep?ie de la principiul consensualismului, deoarece

manifestarea de voin?? trebuie f?cut? în form? scris?,[18] fie ca o

limitare adus? aceluia?i principiu, în sensul c? nedovedirea raportului

juridic n?scut din actul juridic are drept consecin?? îns??i ineficacitatea

acestui raport juridic[19]

d) forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil

Aceast? form? se refer? la formalit??ile prev?zute de lege pentru a face

actul juridic civil opozabil ?i persoanelor care nu au participat la

încheierea lui. Formalit??ile prev?zute de lege se refer?, în primul rând,

la publicitatea actului juridic civil prin care se constituie sau se

transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga

omnes.

Forma cerut? pentru opozabilitatea fa?? de ter?i a actului juridic civil

este obligatorie. Nerespectarea acestei cerin?e de form? nu va fi

sanc?ionat? cu nulitate absolut? sau imposibilitatea dovedirii actului

juridic civil prin alte mijloace de prob?, ci cu inopozabilitatea actului

fa?? de ter?ele persoane, adic? cu posibilitatea acestora din urm? persoane

de a ignora actele juridice ce li se opune de p?r?ile care l-au încheiat.

Actul încheiat este valabil ?i va produce efecte între p?r?i, îns? el nu

este opozabil ter?elor persoane fa?? de care actul este ineficace.

Nulitatea actului juridic civil

Defini?ie ?i func?iile nulit??ii

În lipsa unei defini?ii a nulit??ii actelor juridice în codul civil,

literatura de specialitate abund? în defini?ii, care, îns?, au un numitor

comun ?i anume acela c? nulitatea este o sanc?iune civil?, care intervine

când se înfrânge o dispozi?ie legal?, cu ocazia încheierii unui act

juridic.

Nulitatea este acea sanc?iune civil? care intervine dup? înc?lcarea

normei de drept, lipsind actul juridic de efectele urm?rite la încheierea

lui.[20]

Analizând finalitatea nulit??ii ca institu?ie de drept civil, în

opinia domnului profesor T. Pop aceast? institu?ie urm?re?te atât un rol

preventiv, cât ?i unul represiv.

Prin urmare, nulitatea urm?re?te atât o func?ie preventiv?, cât ?i una

sanc?ionatorie.

Func?ia preventiv? a nulit??ii const? în amenin?area cu distrugerea

efectelor actului juridic, dac? acesta se încheie cu nesocotirea

dispozi?iilor normative privind condi?iile sale de validitate.

Într-adev?r, nulitatea actelor juridice prezint? neajunsul c?

nimice?te aparen?a creat? prin acest act, împrejurare ce poate produce

prejudicii atât p?r?ilor, cât ?i ter?ilor. De aceea, este preferabil s? se

verifice în prealabil condi?iile de validitate ale actului juridic, pentru

a preveni nimicirea efectelor lui, dup? ce s-a încheiat. O asemenea

verificare prealabil? a fost instituit? de legiuitor, doar pentru actele

solemne, îns? ea lipse?te pentru restul actelor juridice. Pentru marea

majoritate a actelor juridice pentru care nu se cere forma solemn?, p?r?ile

au tot interesul pentru a preîntâmpina distrugerea efectelor actului

juridic, s? observe prevederile legii civile înainte de încheierea lui ?i

s? se conformeze lor.

Func?ia sanc?ionatorie intervine dup? încheierea actului juridic,

având drept scop fie înl?turarea efectelor contrare legii, pe care le

con?ine acest act, fie încheierea actului în totalitate, dac? nu este

posibil? men?inerea lui prin îndep?rtarea clauzelor stipulate în dispre?ul

unor dispozi?ii imperative ale legii.

De re?inut c? nu trebuie confundat? nulitatea actului juridic cu

ineficien?a probatorie a înscrisului constatator.

Se ?tie din materia dreptului probator c? pentru dovedirea unor acte

juridice legea cere întocmirea unui înscris. Acest înscris, pentru a

constitui instrument probator trebuie s? îndeplineasc? anumite condi?ii

prev?zute de lege. Nerespectarea acestor condi?ii atrage ineficien?a

înscrisului doveditor, ceea ce înseamn? c? înscrisul este lipsit de

efectele sale în materie de prob? dar nu afecteaz? validitatea opera?iilor

juridice, care poate fi dovedit?, eventual, prin alte mijloace de prob?.

Dac? înscrisul reprezint? o condi?ie pentru validitatea chiar a opera?iilor

juridice (caz actelor juridice solemne), nulitatea înscrisului atrage ?i

nulitatea actului juridic.

Evolu?ia concep?iei cu privire la nulitatea actului juridic

În dreptul roman, concep?ia asupra nulit??ii era cristalizat? în dou?

adagii: qui contra legem agit nihil agit precum ?i quod nullum est nullum

producit efectum. De aici rezult? c? nulitatea era total? ?i iremediabil?

sau, altfel spus, actul juridic era nimicit în totalitate, neexistând

posibilitatea men?inerii lui par?iale cu înl?turarea clauzelor prin care s-

a înc?lcat legea.

În concep?ia clasic?, care se afla înc? sub influen?a dreptului roman,

nulitatea era asimilat? cu ineficacitatea actului juridic, în totalitatea

sa, fiind tratat ca o stare organic? a acestuia, deoarece s-a încheiat cu

nesocotirea dispozi?iilor legale. Nulitatea avea ca efect desfiin?area

actului juridic în întregime ?i ca o consecin??, nimicirea tuturor

efectelor sale. Deci nulitatea era total? ?i iremediabil?, ca ?i în dreptul

roman.

În concep?ia modern? s-a formulat teoria propor?ionalit??ii efectelor

nulit??ii în raport cu cauzele care au determinat-o, urm?rile nulit??ii

trebuind s? se m?rgineasc? numai la cele efecte care contravin legii,

celelalte efecte ale actului men?inându-se. În aceast? concep?ie, nulitatea

este în principiu par?ial? ?i remediabil?. Finalitatea nulit??ii în aceast?

concep?ie este ap?rarea actului juridic prin men?iunea lui, dup? ce s-au

înl?turat efectele care contravin legii.

Concep?ia dreptului român contemporan asupra nulit??ii actului juridic

este aceea a unei nulit??i în principiu par?iale ?i remediabile, nulitatea

actului juridic având menirea de a suprima numai efectele care contravin

dispozi?iilor legale înc?lcate la încheierea actului, l?sându-se neatinse

celelalte efecte.

În aceast? concep?ie nulitatea total? intervine numai atunci când

clauzele care contravin legii au constituit cauza principal? ?i

determinant? a încheierii actului juridic.

Clasificare nulit??ii actelor juridice

Teoria nulit??ii actelor juridice clasific? aceste acte, în raport de

mai multe criterii, astfel:

1. În raport de natura interesului ocrotit de lege ?i de regimul ei

juridic, nulitatea este de dou? feluri: nulitate absolut? ?i nulitate

relativ?.

Nulitatea absolut? este sanc?iunea ce intervine în caz de

nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept

care ocrote?te un interes general, public.[21]

Nulitatea relativ? este sanc?iunea ce intervine în cazul de

nerespectare, cu ocazia încheierii unui act juridic, a unei norme de drept

care ocrote?te un interes particular, privat.[22]

Îndoctrin? ?i în jurispruden?? se folose?te pentru nulitatea absolut?

expresiile “nul de drept” sau “nul”, ori “nul de plin drept” sau “actul va

fi nul”, iar pentru nulitatea relativ? expresiile “actul este anulabil” sau

“actul poate fi anulat”.

În raport de întinderea efectelor, nulitatea poate fi total? sau

par?ial?.

Nulitatea total? este aceea care desfiin?eaz? actul juridic în

întregime.

Nulitatea par?ial? este aceea care desfiin?eaz? numai unele efecte ale

actului juridic acesta r?mânând în fiin?? ?i producându-?i celelalte

efecte.

În dreptul civil român, nulitatea par?ial? reprezint? regula, iar

nulitatea total? excep?ia, aceasta însemnând c? nulitatea unei clauze a

actului juridic nu atrage ineficacitatea întregului act, ea m?rginindu-se

numai la acea clauz?.

Nulitatea total? va interveni ori de câte ori clauza (sau clauzele)

care contravine legii a constituit cauza impulsiv? ?i determinant? a

încheierii actului juridic (exemplu bunurile so?ilor ?i înstr?inarea lor).

În raport de existen?a ori inexisten?a unei norme care s? edicteze

expres sanc?iunea, nulitatea este de dou? feluri: expres? sau virtual?.

Nulitatea expres? (textual?, explicit?) este aceea care este prev?zut?

anume într-o dispozi?ie legal?.

Nulitatea virtual? (implicit?, tacit?) este aceea care, f?r? a fi

prev?zut? expres de lege, rezult? în mod neîndoelnic din felul de

exprimare a normei legale sau din scopul acesteia.

Exemplu art ….. declar?: “bunurile dobândite în timpul c?s?toriei, de

oricare dintre so?i, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale

so?ilor. Orice conven?ie contrar? este nul?”.

Pe de alt? parte, din modul de redactare sau din scopul anumitor

prevederi legale rezult? c? înc?lcarea acestora atrage nulitatea actului

juridic, de?i aceste prevederi nu con?in expres sanc?iunea nulit??ii.

Suntem în prezen?a unei nulit??i virtuale.

Drept exemplu constituie prevederile art. 575 din C. civ. Care

declar?: “Testamentul trebuie s? fie întocmit în form? scris?, cu indicarea

locului ?i datei întocmirii lui, s? fie semnat cu mâna proprie a

testatorului ?i autentificat pe cale notarial?”. La fel art. 240 prevede c?

contractul de vânzare cump?rare a casei de locuit trebuie s? fie încheiat

în form? scris?, autentificat notarial ?i înregistrat la birourile de

inventariere tehnic?.

Exemple din cc cu privire la formele testamentului, dona?iuni

În raport de caracterul condi?iilor de validitate nerespectat?

nulitatea este de dou? feluri: de fond ?i de form?.

Nulitatea de fond este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu

nerespectarea condi?iilor esen?iale de validitate ale acestuia ?i anume:

capacitatea de a contracta, consim??mântul valabil al p?r?ii ce se oblig?,

un obiect determinat ?i o cauz? licit?.

Cu p?rere de r?u legisla?ia civil? a Republicii Moldova nu prevede

expres condi?iile de valabilitate ale conven?iilor, acestea fiind stabilite

de c?tre doctrin?.

Nulitatea de form? este acea sanc?iune a actului juridic încheiat cu

nerespectarea formei cerute de lege ad validatem.

Aceast? clasificare prezint? interes redus, deoarece efectul juridic

ale nulit??ilor de fond ?i de form? sunt acelea?i.

2. În raport de modul cum opereaz? nulitatea se distinge între nulitate de

drept ?i nulitate judiciar?.

Nulitatea de drept este aceea care opereaz? în puterea legii,

independent de interven?ia instan?ei judec?tore?ti.

Nulitatea judiciar? este aceea pronun?at? de instan?a judec?toreasc?,

care lipse?te de efecte actul juridic civil.

Clasificarea aceasta este de origine francez?, iar când nulitatea era

prev?zut? expres de lege (actul este “nul de drept”), ea opera în puterea

legii, f?r? interven?ia instan?ei de judecat?.

În dreptul civil român, distinc?ia între nulit??ile de drept ?i

judiciare este nesemnificativ? în practic?, deoarece în toate cazurile,

indiferent c? suntem în prezen?a unei nulit??i absolute, când instan?a

constat? aceast? nulitate, sau a unei nulit??i relative, când instan?a

pronun?? nulitatea, pentru ca actul juridic s? fie desfiin?at de regul?

intervine organul jurisdic?ional.

În legisla?ia român? exist? texte care declar? “nul de drept” un act

juridic, dar, pentru a înl?tura situa?ia juridic? creat? prin acest act se

impune o hot?râre judec?toreasc? de declarare a nulit??ii. A?a de pild?,

art statueaz?: “Conven?ia f?cut? prin eroare, violen?? sau dol nu este

nul? de drept, ci d? loc numai ac?iunii de nulitate”.

La noi în ?ar? conform art. 60 C.civ. care precizeaz? c?: “cel al

c?rui consim??mânt a fost viciat prin în?el?ciune, violen??, amenin?are în

urma unei învoieli dolosive sau în urma unui concurs de împrejur?ri grele

poate cere anulare conven?iei”

Deci, conchidem noi, nimeni nu-?i poate face singur dreptate,

desfiin?ând situa?ia juridic? existent?, ci trebuie s? recurg? la justi?ie.

Cauzele de nulitate a actului juridic

Privite în general, cauzele care conduc la nulitatea actului juridic s-

ar subsemna ideii de nerespectare a dispozi?iilor legale, care

reglementeaz? condi?iile necesare pentru ca aceasta s? fie valabil?.

În doctrin? sunt considerate cauze de nulitate a actului juridic

urm?toarele:

. Înc?lcarea dispozi?iilor legale referitoare la capacitatea de a

încheia actul juridic;

. Lipsa unui element esen?ial, structural, al actului juridic

(consim??mântul, obiectul, cauza);

. Vicierea consim??mântului exprimat în actul juridic;

. Nevalabilitatea obiectului actului juridic civil;

. Ilicitatea sau imoralitatea cauzei;

. Nesocotirea dispozi?iilor imperative ale legii, ordinii publice ?i

bunurilor moravuri;

. Nerespectarea formei cerute de lege pentru actele solemne;

. Lipsa sau nevalabilitatea autoriza?iei administrative pentru unele

acte juridice;

. Frauda legii.

De men?ionat c? nesocotirea acestor cauze de nulitate conduce fie la

nulitatea absolut?, fie la nulitatea relativ? a actului juridic.

Cauze de nulitate absolut?

Sanc?iunea nulit??ii absolute a actului juridic intervine în

urm?toarele cazuri:

o Când se încalc? dispozi?iile legale referitoare la capacitatea civil?

a persoanei. Este vorba de: a) nerespectarea de c?tre unele persoane a

incapacit??ii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea vreunui

interes social ob?tesc. O asemenea incapacitate special? este

prev?zut? de art .. pentru judec?tori, procurori ?i avoca?i, care

sunt opri?i s? cesioneze drepturi litigioase ?i b) lipsa capacit??ii

de folosin?? a dreptului datorit? nerespect?rii principiului

specialit??ii de c?tre persoana juridic?;

o Când actul juridic este lipsit de un element esen?ial, de o condi?ie

esen?ial? pentru validitatea lui consim??mântul, obiectul, cauza.

Consim??mântul lipse?te cu des?vâr?ire în cazul erorii-obstacol, când

voin?a celor dou? p?r?i nu s-a întâlnit pentru a se încheia valabil

actul juridic. În acest caz nu suntem în prezen?a unui viciu de

consim??mânt, ci în prezen?a unui obstacol la încheierea actului

juridic;

o Când obiectul actului juridic nu este valabil (este obiect ilicit sau

imoral);

o Când cauza actului juridic nu este valabil? (este ilicit? sau

imoral?);

o Când forma cerut? de lege în mod obligatoriu, nu a fost respectat? de

p?r?i;

o Când au fost nesocotite dispozi?iile imperative ale legii, ordinii

publice ?i bunele moravuri;

o Când lipse?te autoriza?ia administrativ?, ori aceasta nu este

valabil?, întrucât s-a acordat cu înc?lcarea legii;

o Când pentru actul juridic încheiat s-a fraudat legea.

Cauze de nulitate relativ?

Sanc?iunea nulit??ii relative a actului juridic intervine în

urm?toarele cazuri:

o Când consim??mântul exprimat în actul juridic a fost viciat prin eroare,

dol, violen?? sau leziuni;

o Când a lipsit discern?mântul uneia din p?r?i în momentul încheierii

actului juridic;

o Când actul juridic a fost încheiat de persoane lipsite de capacitate de

exerci?iu sau de persoane cu capacitate de exerci?iu sau de persoane cu

capacitate de exerci?iu restrâns?, care n-au avut încuviin??rile

prev?zute de lege. Este vorba de: a) actul juridic încheiat de persoane

lipsite de capacitate de exerci?iu (minorii sub 15 ani ?i persoanele sub

interdic?ie); b) actul juridic încheiat de un minor cu capacitatea de

exerci?iu restrâns?, f?r? încuviin?area ocrotitorului legal, act care

este lezionar pentru minor; c) actul juridic încheiat f?r? încuviin?area

autorit??ii tutelare.

o Când actul juridic a fost încheiat cu nesocotirea unor interdic?ii legale

prev?zute în scopul ocrotirii unor interese particulare.

Regimul juridic al nulit??ii

Clasificarea nulit??ii în absolut? ?i relativ? este deosebit de

important? din cauza regimului juridic diferit al celor dou? categorii de

nulit??i. Acest regim diferit se datoreaz? naturii distincte a interesului

ocrotit prin norma juridic? înc?lcat?. Dac? interesul ocrotit este cel

general, ob?tesc, atunci sanc?iunea înc?lc?rii legii este nulitatea

absolut? cu regimul ei juridic propriu, iar dac? interesul ocrotit este

particular al p?r?ilor sau al uneia dintre ele, atunci sanc?iunea

înc?lc?rii legii este nulitatea relativ?, cu regimul ei juridic distinct.

Regimul juridic al nulit??ii se refer? la regulile care genereaz? atât

nulitatea absolut? cât ?i nulitatea relativ?.

Deosebirea de regimul juridic dintre nulitatea absolut? ?i nulitatea

relativ? prive?te trei aspecte: a) persoanele care pot invoca nulitatea; b)

prescrierea dreptului la ac?iune ?i c) posibilitatea acoperirii nulit??ii

prin confirmarea actului juridic.

În cele ce urmeaz? vom examina separat regimul juridic al nulit??ii

absolute ?i regimul juridic al nulit??ii relative.

Regimul juridic al nulit??ii absolute

Regulile care cârmuiesc regimul juridic al nulit??ii absolute sunt:

a) Nulitatea absolut? poate fi invocat? de orice persoan? interesat?.

Persoanele interesate pot fi: p?r?ile actului juridic, avânzii cauz?

ai p?r?ilor, procurorul ?i chiar instan?a din oficiu. De observat c?,

îns??i partea care ar fi vinovat? de faptele ce constituie cauza

nulit??ii, poate cere constatarea nulit??ii absolute ?i desfiin?area

retroactiv? a actului juridic, invocând chiar cauza pe care a invocat-

o personal. Aceasta se explic? prin aceea c? s-a înc?lcat o dispozi?ie

legal? imperativ? al c?rei scop este ocrotirea unui interes general

ob?tesc. Se acord? neîndoios, prioritate ordinii de drept, fa?? de

interesul particular al uneia sau ambelor p?r?i. Întrucât, actele

juridice sunt guvernate de principiul consensualismului acestora,

num?rul persoanelor care pot invoca nulitatea absolut? este destul de

restrâns. Ter?ii care sunt str?ini de actul juridic, vor putea invoca

nulitatea absolut? a acestuia numai în m?sura în care actul juridic le

este opozabil, deoarece numai atunci se bucur? de un interes ocrotit

de lege.

b) Ac?iunea în nulitate absolut? este imprescriptibil?. Aceasta înseamn?

c? ac?iunea în constatarea nulit??ii absolute poate fi intentat?

oricând, nefiind îngr?dit de vreo durat? în timp de la încheierea

actului. Imprescriptibilitatea ac?iunii în nulitate absolut? rezult?

din dou? împrejur?ri:

1. Fiind o ac?iune în constatarea unei nulit??i opereaz? în

puterea legii;

2. Este expres prev?zut? de text.

c) Nulitatea absolut? nu poate fi acoperit? prin confirmarea actului.

Întrucât nulitatea absolut? are ca fundament ocrotirea unor

interese generale, ob?te?ti ?i de aici dreptul oric?rei persoane de

a o invoca, actul juridic lovit de nulitate absolut? nu poate fi

confirmat. P?r?ile nu au decât posibilitatea de a încheia un act

juridic nou, valabil, care nu poate valida vechiul act nul, ci va

fi un act juridic independent, a c?rui exigen?? începe în momentul

încheierii lui. Vechiul act juridic va r?mâne în continuare nul.

Exem c?s?toria.

Regimul juridic al nulit??ii relative

Regulile care cârmuiesc regimul juridic la nulit??ii relative sunt:

Nulitatea relativ? poate fi invocat? numai de persoana ocrotit? de

dispozi?ia legal? ce reglementeaz? nulitatea.

De pild?, nulitatea relativ? pentru viciu de consim??mânt nu poate fi

invocat? decât de partea al c?rui consim??mânt a fost viciat la încheierea

actului juridic, deoarece numai în vederea ocrotirii acestuia legiuitorul a

statuat posibilitatea anul?rii actului. Desigur c? numai partea respectiv?

poate aprecia, în ce m?sur? consim??mântul i-a fost viciat, ?i în ce m?sur?

i-au fost v?t?mate interesele. Cealalt? parte nu poate invoca nulitatea

relativ? a actului juridic respectiv.

Sunt situa?ii când fiecare dintre p?r?ile contractante va putea invoca

nulitatea relativ?. De exemplu, dac? un contract a fost încheiat între doi

minori, fiecare dintre ace?tia va fi în drept s? invoce nulitatea relativ?

a contractului.

Mai trebuie men?ionat situa?ia în care fiecare parte contractant? poate

invoca nulitatea relativ? a contractului, dar pentru temeiuri juridice

diferite. A?a de pild?, o parte poate invoca nulitatea pentru lipsa

capacit??ii de exerci?iu la încheierea contractului, iar cealalt? pentru un

viciu de consim??mânt (eroarea de exemplu).

Tot astfel, aceast? nulitate poate fi invocat? ?i de procuror, în m?sura

în care ac?iunea în anulare nu are un caracter stric personal.

Ac?iunea în nulitate relativ? este supus? prescrip?iei extinctive.

Termenul de prescrip?ie este de trei ani ?i el începe s? curg? dup?

distinc?iile art. 79 C. civ. Potrivit textului acestui articol “

Prescrip?ia începe s? curg? din ziua în care s-a n?scut dreptul la ac?iune;

dreptul la ac?iune se na?te din ziua când persoana a aflat sau trebuia s?

afle, c? i-a fost înc?lcat un drept”. În caz de viclenie ori eroare sau în

celelalte cazuri de anulare, prescrip?ia începe s? curg? de la data când

cel îndrept??it, reprezentantul s?u legal sau persoana chemat? de lege s?-i

încuviin?eze actele, a cunoscut cauza anul?rii, îns? cel mai târziu de la

împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului”

De observat c? termenul de prescrip?ie susmen?ionat se aplic? numai la

ac?iunile având un obiect patrimonial. Referitor la ac?iunile

nepatrimoniale, ele sunt în principiu imprescriptibile.

Dup? împlinirea termenului de prescrip?ie, dreptul la ac?iune în anulare

actului juridic se stinge, dar nulitatea relativ? poate fi invocat? pe cale

de excep?ie, oricând, întrucât numai dreptul la ac?iune se stinge.

Nulitatea relativ? poate fi acoperit? prin confirmare.

Confirmarea nu este altceva decât un act juridic unilateral prin care o

persoan? renun?? la dreptul s?u de a invoca nulitatea relativ? a unui act

juridic.

Confirmarea poate fi f?cut? în dou? moduri: expres ?i tacit

Confirmarea expres? se face printr-un înscris (numit act confirmativ),

care trebuie s? îndeplineasc? o sum? de condi?ii. Cele mai importante

condi?ii privesc pe autorul confirm?rii actului anulabil, care nu este

decât persoana ce putea invoca nulitatea relativ?. Aceast? persoan? trebuie

s? fie capabil?, iar consim??mântul ei s? nu fie alterat de vreun viciu. De

aici concluzia c? confirmarea actului anulabil nu poate fi f?cut? decât

dup? încetarea incapacit??ii sau dup? încetarea sau descoperirea viciului

de consim??mânt, iar autorul confirm?rii trebuie s? fie con?tient de viciul

actului juridic pe care-l confirm?.

Actul de confirmare expres? trebuie s? îndeplineasc? ?i el condi?iile de

valabilitate ?i anume: s? cuprind? elementele esen?iale ale actului juridic

(obiect cauz?, natura obliga?iei), cauza nulit??ii ?i inten?ia de a renun?a

la ac?iunea în anulare.

Confirmarea tacit? rezult? din executarea actului anulabil.

Principalul efect el anul?rii este acela c? anulabilitatea actului

juridic dispare retroactiv aceasta însemnând c?, dup? confirmare, partea nu

mai poate invoca nulitatea relativ? a actului juridic, nici pe cale de

ac?iune, nici pe cale de excep?ie.

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3


© 2008
Ïîëíîå èëè ÷àñòè÷íîì èñïîëüçîâàíèè ìàòåðèàëîâ
çàïðåùåíî.